Tinutul MU, Lemuria si homo sapiens

Rudolf Steiner, celebru esoterist din secolul 19, afirma în lucrările sale despre lemurieni că aceştia au fost cei din care au apărut ulterior atlanţii.

Pământul… această mică planetă albastră care se roteşte în jurul Soarelui, în imensitatea spaţiului cosmic…

Actualmente, planeta găzduieşte 7 miliarde şi ceva de fiinţe umane şi se estimează de asemenea că există aproximativ 7,5 milioane de specii de vieţuitoare, de la cele mai mici până la cele mai mari.

În privinţa lor oricum sunt prea multe pentru a avea o evidenţă clară şi este la fel de clar că toate vieţuitoarele Pământului la un loc ne întrec pe noi oamenii, numeric vorbind. Dar cum specia noastră este deocamdată singura înzestrată cu raţiune şi inteligenţă, putem spune că suntem cea mai evoluată specie trăitoare pe această minunată planetă.

Evoluţia noastră ca specie, aşa cum a fost cercetată de către ştiinţă, conţine multe semne de întrebare, deoarece astăzi cunoaştem faptul că între noi – Homo Sapiens Sapiens – şi celelalte specii hominide identificate arheologic – Omul de Neanderthal, Omul de Cro Magnon, Homo Habilis sau Homo Erectus – ar fi trebuit să existe încă o specie care ca aspect şi structură biologică să fi făcut trecerea de la acele stadii relativ primitive la saltul de conştiinţă oferit de statura bipedă.

SE POATE SPUNE CĂ ÎNSĂŞI STATURA BIPEDĂ NE-A OFERIT O SERIE DE AVANTAJE DECISIVE ÎN CURSA EVOLUTIVĂ ÎN RAPORT CU TOATE CELELALTE SPECII.

Postura verticală a permis creierului să dezvolte noi sinapse neuronale, astfel încât sistemul nervos central a construit arii cerebrale noi conform necesităţilor noi apărute. Astfel capacitatea de percepţie s-a mărit, aceasta fiind la baza procesului de formare a raţionamentelor care construiesc procesele cognitive.

Desigur că de-a lungul sutelor de mii de ani aceste procese au devenit tot mai specializate, rafinamentul unor gesturi precum şi limbajul nonverbal fiind produsul unor asemenea dezvoltări de rafinament în timp. Dacă ne-am întoarce în timp de exemplu n-o să vedem un Neandertahl că ţine un mic vas de lut, cum ar fi echivalentul unei ceşti de cafea, cu degetul mic în aer în timp ce cu celelalte ţine vasul de lut de toarta sa. Un asemenea rafinament a fost dobândit de-a lungul zecilor de mii de ani de către Homo Sapiens, datorită îndemânării tot mai accentuate de a-şi folosi mâinile şi mai ales degetele.

Dar un lucru şi mai curios este acela că Homo Sapiens a descoperit ingeniosul mod prin care, cu ajutorul degetelor, putea modela lutul, putea mânui unelte care în timp au devenit tot mai elaborate, putea apuca în cu totul alt fel obiectele din jur şi aşa mai departe.

Vedeţi, postura bipedă a oferit omului, prin schimbarea traseelor neuronale, o înţelegere mai largă asupra mediului înconjurător, astfel încât odată cu dezvoltarea proceselor cognitive a apărut ceea ce numim conştiinţă.

De la peşteră omul a trecut la coliba construită din crengi, lut şi paie, apoi la case făcute din lut şi piatră, apoi la structuri tot mai elaborate cum erau casele, castelele, cetăţile şi astăzi după cum bine vedem locuim în mari aglomerări urbane, având la dispoziţie tot felul de lucruri inventate şi produse de noi pentru a ne face viaţa mai uşoară. Este acesta un lung drum al dezvoltării conştiinţei omului, prin învăţarea regulilor mediului ambiant şi adaptarea la ele, într-o evoluţie bazată pe cunoaştere şi aplicare, dezvoltare şi progres.

Însă dacă ne uităm în urmă, ne dăm seama, aşa cum spuneam de lipsa verigii de trecere a omului primitiv către stadiul de Homo Sapiens – cum s-ar zice Omul Cunoscător – că un asemenea salt evolutiv şi lipsa verigii intermediare nu aveau cum să fie un simplu produs evolutiv al naturii, căci natura nu sare etapele de dezvoltare dacă e vorba de speciile de vieţuitoare. Ceva a produs acest salt, ca şi cum elevul de gimnaziu de clasa a 5-a este transportat direct la facultate ca adolescent şi capacitatea sa este mult îmbunătăţită, dar fără ca el să-şi dea seama de asta şi fără ca să ştie ce s-a întâmplat în acest sens.

POSTURA BIPEDĂ A OFERIT OMULUI, PRIN SCHIMBAREA TRASEELOR NEURONALE, O ÎNŢELEGERE MAI LARGĂ ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, ASTFEL ÎNCÂT ODATĂ CU DEZVOLTAREA PROCESELOR COGNITIVE A APĂRUT CEEA CE NUMIM CONŞTIINŢĂ.

Să ne gândim la miturile ancestrale care povestesc despre cum a fost creat omul pe Pământ. Fiecare civilizaţie antică are legendele sale. Unele legende seamănă între ele, altele nu, deşi este posibil să existe mai mult de o sursă originară din care să fi apărut omul Homo Sapiens.

Se estimează de către aproape toate cercurile ştiinţifice că Homo Sapiens ar fi apărut în urmă cu circa 200.000 de ani.

Dacă punem în paralel cu apariţia lui Homo Sapiens, naşterea Imperiului Atlant, atunci există premisa unei intervenţii în evoluţia hominidelor pe Pământ.

Din străvechi scripturi păstrate cu sfinţenie se cunoaşte că înaintea atlanţilor au existat lemurienii, care aveau un corp fizic dar de o densitate mai fină şi starea lor de bază era una emoţională. Deci lemurienii au fost civilizaţia de dinaintea noastră, existenţa ei întinzându-se după cum susţin străvechile cronici din urmă cu 4.500.000 ani până spre 12.000 de ani înaintea erei noastre, când s-a produs Potopul şi dispariţia atlanţilor. Lemurienii erau înalţi, aveau cam 4-7 metri şi este posibil ca atlanţii să fi recurs la o hibridizare cu ultimii descendenţi ai Lemuriei, pentru a obţine faţă de alte neamuri avantajul înălţimii. Aşa se poate explica diferenţa dintre ei şi restul populaţiilor de mai târziu, dinainte şi de după Potop, care aveau statura mult mai mică.

Este posibil ca din lemurieni să provină Homo Sapiens, căci dacă luăm ca punct de reper naşterea civilizaţiei atlante în urmă cu aproximativ 200.000 de ani, cum spun toate legendele despre Atlantida, făcând paralela cu datele ştiinţifice care susţin că Homo Sapiens a apărut cu 200.000 de ani în urmă, rezultă că atlanţii au fost primul val al noii specii de oameni.

Adăugând la asta faptul că lemurienii erau înalţi, fiind în realitate urmaşi ai unor civilizaţii amestecate şi relativ înfrăţite, ale celor din Sirius, Arcturus şi Pleiade, ei aveau capacităţi telepatice mari, dispuneau de ceea ce azi numim clarviziune şi de alte abilităţi, cu ajutorul cărora din generaţie în generaţie au construit în Pacific o civilizaţie înfloritoare.

Dacă ne amintim că în mitologia greacă zeii Olimpului au purtat două războaie cu Titanii, despre care se spune că erau uriaşi ca înălţime – asta apropo de lemurieni – putem miza pe faptul că ultimii reprezentanţi ai lemurienilor s-au refugiat în zona Atlanticului, traversând continentul Americii de Sud sau de Nord. La fel de bine lemurienii supravieţuitori s-ar fi putut îndrepta către zona cea mai apropiată de Lemuria, care era coasta estică a Asiei, pentru că aşa cum a fost plasată conform surselor străvechi, Ţara Mu era mai mare decât Australia fiind plasată în apropierea acestui continent.

Deşi unele surse afirmă că atlanţii au fost contemporani cu lemurienii până spre 12.000 înainte erei noastre, lemurienii au dispărut datorită scufundării continentului lor – Lemuria sau Ţara Mu sau Patria Mamă cum mai era numită, supravieţuitorii migrând în mare parte către Asia.

Rudolf Steiner, celebru esoterist din secolul 19, afirma în lucrările sale despre lemurieni că aceştia au fost cei din care au apărut ulterior atlanţii, prima subrasă atlantă derivată din lemurieni numindu-se moahali sau muahali, păstrând MU în cuvânt ca amintire a Patriei Mamă. Se spune conform acestor surse esoterice că lemurienii, înainte de a dispare ca civilizaţie, s-au răspândit pe tot Pământul. Tocmai de aceea este posibil să fi intrat în conflict cu zeii Olimpului, după ce supravieţuitorii lemurieni au ajuns în Mediterana. Legendele Olimpului spun despre Titani că erau din alt neam şi că veniseră tocmai de departe.

Desigur că aceste chestiuni necesită multe comentarii care ar depăşi cu certitudine chiar spaţiul întregii reviste, dar putem sintetiza problema prin a ne pune întrebarea: în ce fel a dispărut Ţara Mu? Căci se menţionează că acest continent cam de patru ori mai mare ca suprafaţă decât Australia, a fost distrus în urma unui cataclism de proporţii. Un continent cam cât jumătate de Africa să dispară în ocean, nu este deloc de trecut cu vederea!

Dacă Ţara Mu a existat în Pacific, şi acolo găsim şi lanţul de foc al Pacificului, respectiv vulcanii activi submarini, atunci putem înainta o ipoteză foarte plauzibilă care să fi cauzat dispariţia continentului lemurian, data cea mai probabilă fiind în urmă cu 25.000 de ani când s-a produs şi scufundarea celei de-a doua Atlantide. Ipoteza e legată de apropierea Lunii de Pământ în zona Pacificului, ceea ce ar fi putut cauza atracţie imensă asupra masei de apă din acea zonă, dar şi asupra scoarţei submarine presiuni uriaşe care au determinat mişcări seismice de mare magnitudine, posibil de gradul 9, ceea ce a produs dislocarea fundului oceanic şi apariţia lavei, formându-se astfel acel lanţ de vulcani subacvatici ai Pacificului. Ştiinţific, acest model e cel mai plauzibil pentru că explică astfel şi Potopul.

Apoi lemurienii refugiaţi în Asia şi America au răspândit mai departe civilizaţia, atlanţii apăruţi ca urmaşi ai lor colonizând vaste teritorii. Legendele Olimpului spun de exemplu, prin raportare la uriaşii Titani care probabil ar fi fost lemurienii şi atlanţii, că zeii i-au închis pe majoritatea Titanilor în Tartar. Să fie o asemănare doar cu numele localităţii Tărtăria, unde s-a descoperit cea mai veche formă de scriere din actuala civilizaţie?

Singurii Titani care nu au fost pedepsiţi, pentru că nu au luptat împotriva zeilor Olimpului, au fost Prometeu şi fratele acestuia Epitemeu. Zeus le-a dat dispoziţie să creeze omul din lut şi apă. Aici mitul apariţiei omului seamănă cu cel biblic, deşi nu asta ar fi neapărat aspectul cel mai important ci acela că omul a apărut la porunca zeilor Olimpului. Despre aceştia am mai scris, ei poate erau o facţiune ce reprezenta civilizaţia din Sirius, care manifesta în acele vremuri aroganţă şi spirit războinic faţă de alte civilizaţii stelare.

Dacă ar fi să dăm crezare legendelor şi miturilor, de la greci să trecem la mesopotamieni cu Anunnakii lor, despre care se spune că deşi veniseră pe Pământ cu aproximativ 450.000 de ani în urmă, deci cu mult înaintea cronologiei stabilite de către ştiinţă în privinţa apariţiei lui Homo Sapiens pe scena Pământului, inclusiv aceşti Anunnaki au creat omul aproximativ cu 10.000 de ani înaintea erei noastre, respectiv în urmă cu vreo 12.000 de ani, probabil după Potop.

Anunnakii îşi spuneau Anunna şi consemnările sumeriene sunt destul de exacte în privinţa acestor informaţii. Unul dintre zeii Anunnaki, Enki, fiul regelui zeu Anu era cunoscut şi ca Oannes – denumirea greacă a originalului Uanna – să fie vreo asemănare cu Luana din Ţara Luanei?  – şi acest Enki a preluat proiectul dezvoltării omului ca specie nouă.

Acestea sunt bineînţeles cele mai cunoscute legende ale arealului mediteranean, şi putem observa că mai peste tot diferite grupări de zei – fiinţe extraterestre în realitate – au creat omul cam cu aproximativ 12.000 de ani în urmă. Să fie oare o coincidenţă că aceste mituri, care-şi arogă fiecare separat dreptul creării lui Homo Sapiens, se învârt toate în jurul anului 12.000 înaintea erei noastre? Adică exact după ce a avut loc Potopul?!

Dacă ştiinţa susţine că specia noastră Homo Sapiens a apărut în urmă cu 200.000 de ani, oare ce s-a întâmplat în intervalul de 188.000 de ani diferenţă? Ce erau lemurienii şi atlanţii de fapt? Erau cumva primele generaţii de Homo Sapiens sau au fost cumva niste subspecii de tranziţie pe care zeii – extratereştrii – au grefat diferite tipuri de ADN pentru a face din primul Homo Sapiens un exemplar îmbunătăţit din punct de vedere genetic? Asta ca să se vadă care dintre grupări face proiectul mai performant?!

De exemplu Enki al sumerienilor, are aceeaşi reprezentare ca Viracocha al incaşilor, pentru că are cam aceleaşi semnalmente – părul blond şi ochii albaştri. Coincidenţă?

Mayaşii, incaşii, vechii egipteni, amerindienii, hinduşii, polinezienii, şi alte culturi din vechime au toate un numitor comun – aceste fiinţe venite din alte lumi, asemănătoare între ele, uneori fiind vorba de aceeaşi grupare de zeităţi care a patronat câte două-trei civilizaţii, cum au fost zeii Olimpului pentru greci, traci şi romani.

Cei 188.000 de ani diferenţă dintre apariţia conform ştiinţei a lui Homo Sapiens şi apariţia conform acţiunii zeilor care au creat omul, în diferite regiuni ale lumii, duc la o concluzie foarte interesantă în urma unei analize sintetizate a acestor chestiuni. Şi anume că omul – Homo Sapiens – a fost creat iniţial în urmă cu 200.000 de ani, pentru că acestea sunt dovezile ştiinţifice, şi modul în care a trăit omul, fiind la dispoziţia acestor grupări de zeităţi, fiecare neam în regiunea respectivă, demonstrează că cei 188.000 de ani au reprezentat o perioadă în care neamurile umane, în diferite zone ale Pământului, au evoluat însă sub controlul acestor grupări extraterestre. Unele dintre acestea au fost mai înţelepte şi benefice şi au ajutat specia Homo Sapiens să evolueze progresiv, după intervenţia genetică efectuată asupra lemurienilor hibridizaţi cu membrii acestor civilizaţii extraterestre.

Şi cum deocamdată, în galaxia asta cel puţin, legea perpetuării speciei, spune că femeia asigură naşterea şi perpetuarea, este clar că grupările acestor zei – care aveau origini cosmice diferite – au realizat hibridizări repetate cu femei lemuriene. Cel mai probabil, lemurienii nu erau nici Neanderthalieni, nici Cro Magnon, nici Homo Habilis sau Homo Erectus, căci aceste specii nu au dovedit un grad înalt de dezvoltare şi înflorire ca civilizaţie.

Atunci, apare o altă ipoteză şi anume că lemurienii din ultima perioadă a Ţării Mu să fi fost veriga lipsă care, hibridizată de către părinţii lor stelari din Sirius şi Pleiade, a dat naştere următoarei specii numită Homo Sapiens. Pare cea mai plauzibilă variantă în condiţiile în care ştiinţa nu a găsit şi nu va găsi veriga lipsă conform criteriilor lor, şi mai mult de atât având în vedere că civilizaţia lemuriană nu a dispărut în totalitate, ci a fost hibridizată ce a mai rămas din ea, rezultă că în realitate, veriga lipsă, nu putea fi găsită, pentru că cercetătorii căutau răspunsul în cu totul altă parte. Veriga lipsă este hibridul lemuriano-atlant, care, odată ce a constituit subiect de cercetare genetică pentru fiecare grupare de zei – extratereştri, a devenit şi motiv de conflict.

La origine, aşa cum atestă multe dintre dovezile lăsate de către vechile civilizaţii în piatră şi pe pergamente, omul ca specie, a fost creat de către civilizaţia din Pleiade în colaborare cu cea din Sirius. Dovezile în acest sens sunt toate construcţiile piramidale şi sacerdotale de la egipteni, chinezi, mayaşi, incaşi, geto-daci şi chinezi, a căror orientare, toate dar absolut toate, se aliniază cu poziţiile celor două constelaţii în diferite perioade ale anului.

Ce s-a întâmplat de fapt şi ce se poate spune despre apariţia şi evoluţia lui Homo Sapiens? Fiind un proiect uman performant din punct de vedere genetic, iniţial, specia noastră a fost proiectată pentru a evolua aşa cum i-au fost setaţi parametrii, pentru a fi o specie nouă, care să poarte zestrea genetică a 2-3 civilizaţii stelare foarte avansate. Cum pe Pământ au venit şi Anunnaki, reptilienii, orionienii şi alte câteva mici facţiuni agresive, au intenţionat să fure indivizi umani pe care să-i modifice genetic la nivelul conştienţei şi liberului arbitru, aşa cum au făcut Anunnaki şi reptilienii, pentru a avea sclavi. Cum pleiadeenii erau custozii speciei Homo Sapiens, este uşor de înţeles că între aceste grupări s-au pornit războaie, acestea fiind consemnate în diferite cronici ale vechilor civilizaţii – Legendele Olimpului, Mahabharata, Ramayana şi altele.

Ceea ce se poate spune concluziv dar nu definitiv, referitor la cine l-a creat pe Homo Sapiens, este că specia noastră a fost creată de cei din Pleiade, ei sunt părinţii noştri stelari. Dar cum pe Pământ au venit şi alte grupări din alte civilizaţii, fiecare cu agenda proprie, au furat indivizi de Homo Sapiens şi au pretins ulterior fiecare dintre aceste grupări că ele l-au creat pe om. Astfel, avem un tablou mixt al intervenţiilor asupra lui Homo Sapiens şi nicidecum că a fost creat de vreuna sau alta dintre aceste grupări. Şi după cum vedem în societatea noastră modernă, agendele acestor civilizaţii continuă şi azi. Dar acum lucrurile stau cu totul atlfel, pentru că acum ştim adevărul!

Sursa:

Un articol al revistei Cosmos

Acasă