Taina Fericirii

„Un negustor oarecare şi-a trimis fiul să înveţe
Taina Fericirii de la cel mai înţelept dintre toţi
oamenii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin
deşert pînă a ajuns la un frumos castel, în vîrful
unui munte. Acolo trăia înţeleptul pe care îl
căuta.
Însă în loc să întîlnească un sfînt, eroul nostru sa
trezit într-o încăpere unde a văzut o vînzoleala
extraordinară: era un du-te vino de negustori,
oameni care stăteau de vorbă prin colţuri, o mică
orchestră cînta melodii suave, şi mai era şi o
masă plină cu cele mai alese bucate din acea
parte a lumii, înţeleptul vorbea cu toata lumea,
iar băiatul a trebuit să aştepte două ore pînă să-i
vină şi lui rîndul.
Înţeleptul ascultă cu atenţie motivul vizitei, dar îi
spuse că în acel moment nu avea timp să-i explice
Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o
raită prin palat şi să se întoarcă peste vreo două
ore.
― Dar pînă atunci, vreau să te rog ceva, a completat
înţeleptul, dînd băiatului o linguriţă în care
picură doi stropi de untdelemn. Cît mergi, poartă
această linguriţă fără să verşi untdelemnul din
ea.
Băiatul a început să suie şi să coboare scările
palatului, cu ochii aţintiţi la linguriţă. După două
ore, s-a prezentat iar în faţa înţeleptului.
― Vasăzică, începu înţeleptul, ai văzut tapiseriile
persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a
luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze?
Ai observat frumoasele pergamente din
biblioteca mea?
Ruşinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic.
Singura lui preocupare fusese să nu verse picăturile
de untdelemn pe care i le încredinţase
înţeleptul.
― Atunci întoarce-te şi cunoaşte minunile lumii
mele, îi spuse înţeleptul. Nu poţi avea încredere
într-un om dacă nu-i cunoşti casa.
Mai liniştit de această dată, băiatul luă linguriţa
şi reîncepu să se plimbe prin palat, de data
aceasta observînd toate operele de artă care
atîrnau de tavane şi pe pereţi. A văzut grădinile,
munţii din jur, gingăşia florilor, rafinamentul cu
care fiecare operă de artă fusese aşezată la locul
ei. Întors la înţelept, îi relată amănunţit tot ce
văzuse.
― Dar unde sînt cele două picături de untdelemn
pe care ţi le-am încredinţat? a întrebat înţeleptul.
Privind linguriţa, băiatul văzu că o vărsase.
― Acesta este singurul sfat pe care ţi-l pot da,
spuse înţeleptul înţelepţilor. Taina Fericirii stă în
a privi toate minunile lumii şi a nu uita niciodată
de cele două picături de untdelemn din linguriţă.”

Alchimistul

Please follow and like us:
error20