Realitatea

       Suntem fiinte care misunam pe Pamant si ne credem cele mai pure din univers (unele). Mai mergem pe la cate un curs, initiere, terapie mai speciala, aflam lucruri si ne transformam in mintea noastra, in mici zei.
Mergi la servici zi de zi asemeni unui ritual, acasa, faci acelasi lucru, esti un robot, dar nu mai conteaza pentru ca esti un mic zeu.?

Ai o karma cat un bloc, dar tu esti zeu.
Nu intelegi viata, dar tu esti zeu.
Nu te iubesti, si ego de simti ca plesnesti, dar tu esti un zeu.
Crezi cu tarie ca banul te face mai bun, si esti un sfant, mai trebuie doar ca cei din Bor sa te declare sfant.
Respiri acelasi aer ca toti din jurul tau, mananci aparent la fel, stai inchis in lumea ta nefericita si aparent zambitoare.
Cine esti de fapt tu?
Ce cauti aici?
De ce te-ai nascut?
Ai venit sa traiesti aici o viata scurta de 50-80 de ani ca sa ce?
Ai venit sa traiesti acesti ani de nefericire, intr o iluzie a fericirii.
Stau si ma uit in trafic la oameni, le vad grijile, frustrarile, egoul, oboseala si lipsa de forta vitala, ma oglindesc sa vad si la mine ce este.
HAAA!
Femei, barbati, copii, toti isi creeaza o realitate a lor in care se retrag si traiesc acolo fiecare cu emotiile si proiectiile lor.
Inca exista rautate, intuneric, frici care ies ca  un abur si impregneaza tot in jurul lor.
Priviti in voi, priviti in jur, voi ce vedeti? ?