Il Separatio-entitatea din “Codex Lugubrum”

                       In ultimele zile tot au aparut informatii despre acest personaj enigmatic   “Il Separatio”. Intrebarea pe care eu o pun este de ce a aparut doar in Evul Mediu ? De ce erau doar cavaleri observatori? De ce in zilele noastre nu si-a mai facut aparitia Il Separatio ?

Toata povestea ce urmeaza este preluata integral de pe un alt sait  iar concluziile le trageti singuri si eu sunt tare curios de parerea voastra.

” In epoca medievala,circulau unele carti interzise de catre inchizitia catolica,pedeapsa pentru citirea acestor carti fiind chiar moartea.In pofida acestei pedepse,oamenii din acele timpuri manifestau interes pentru cartile si textele oculte,unii dintre acestia chiar multiplicand cartile citite.
Cand inchizitia catolica a remarcat faptul ca oricat de mult ar vrea sa tina departe de mintile curioase cartile cu caracter ocult,acestea tot vor fi citite si copiate mai departe,s-au gandit la un plan diabolic.
Paginile acestor carti au fost contaminate cu sporii unor ciuperci otravitoare,astfel incat cititorul,inhaland sporii otravitori,murea in scurt timp.Asa se face ca o mare parte din cartile medievale,au ajuns sa fie considerate ca fiind blestemate,iar rudele celui defunct,facea treaba inchizitiei in necunostinta de cauza,arzand cartile pe care biserica catolica le dorea distruse.

Cu toate acestea,Codex Lugubrum (manuscris tipărit în 1535) a rămas una din cărţile anonime medievale interzise de către Vatican chiar şi în zilele noastre, anonimatul oferindu-i pe atunci autorului protecţie contra mâinii lungi a inchiziţiei. În paginile acestei lucrări apare un personaj de un simbolism atât de puternic, încât, odată problematizat ca şi concept, ar putea dărâma întreg eşafodajul esenţei noastre spirituale. Este vorba de Il Separatio, Separatorul.

Conform legendei, atunci când Dumnezeu a vrut să se facă lumină din întuneric, între întunericul absolut şi lumina care a explodat s-a creat o graniţă. Această graniţă este entitatea Il Separatio, uneori supranumit şi Anonnimus (există chiar şi o statuie a lui Annonimus in Budapesta).

Codex Lugubrum redă povestea unui cavaler de origine nobilă pe nume Amantes, de fapt un asasin de profesie (acţiunea se petrece în secolul XII), plătit de regi şi aristocraţi pentru a-şi lichida duşmanii. Era renumit ca fiind unul din cei mai mari profesionişti ai vremii sale. Nu dăduse niciodată greş şi ucidea pe oricine, oricând, oricât de înaltă i-ar fi fost funcţia. El însă nu-şi alegea victimele, ci doar suma de bani cu care era plătit. Printre victimele sale se numărau regi, principi, ducese, inclusiv feţe bisericeşti marcante. Era plătit de veneţieni, genovezi, oricine îşi permitea să-l plătească.

Acest mercenar are o revelaţie în jurul vârstei de 50 de ani. Îşi dă seama că unul din regii pe care îi omorâse era un om cumsecade, care doar îşi apărase poporul, şi nu şi-ar fi meritat moartea. Din acel moment, cavalerul asasin îşi schimbă mentalitatea. Rând pe rând, începe să se răzbune pe toţi cei care îi comandaseră crimele. Ajungând de la unul la altul, înţelege că un personaj foarte important pentru comanditarii ucigaşi era un călugăr bătrân care zăcea undeva într-o temniţă subterană, ale cărui teorii nu conveneau anumitor oameni sus-puşi. Amantes are puţin timp să-şi pună în aplicare planul de a-l salva pe călugăr, acesta urmând a fi tras pe roată în dimineaţa următoare. Pătrunde aşadar noaptea în temniţă cu ajutorul armelor, îl scoate la suprafaţă pe bătrânul rănit şi bolnav. Trebuie însă să se şi apere de soldaţi pe lângă faptul că îl duce în spate pe călugăr. Este însă rănit grav. Rănile nu sunt mortale, dar pierderea de sânge pe parcursul drumului îi poate cauza moartea. Nefiind nici un sat în apropiere, opreşte într-o pădure. Bătrânul îi spune „Dumnezeu să te binecuvânteze”, însă Amantes îi răspunde că nu are nevoie, fiindcă nu crede nici în rai nici în iad, şi că a făcut totul fiindcă aşa a decis el să acţioneze. Îşi ia rămas bun de la călugăr şi-i spune să-l lase să moară singur. Îşi înfige aşadar sabia aproape şi aşteaptă ca tot sângele să i se scurgă şi să moară. Între timp, călugărul dispare.

Atunci se deschide o gaură în pământ şi îşi face apariţia un demon foarte puternic, venit ca să şi-l adjudece pe Amantes. Demonul îi spune că a fost trimis să-l ia în iad cu toate onorurile, drept răsplată pentru numărul considerabil de crime comise. Amantes, cu mâna pe sabie şi cu un curaj fără margini, îi răspunde: „Să nu crezi ca o să aveţi o soartă uşoară cu mine, jos acolo. O să fac din oasele demonilor regelui tău palat.”

În acel moment apare şi îngerul luminii şi grăieşte către îngerul întunericului: „Nu este al vostru! Acest suflet a făcut în ultimii ani atâta bine încât a depăşit răul făcut în restul vieţii lui, iar Dumnezeu l-a iertat de toate păcatele. Va veni la noi în rai.” Dar îngerul întunericului se împotriveşte; şi amândoi îngerii scot săbiile.

Spre înfricoşarea acestora, exact în acea clipă se înfăţişează un personaj despre care îngerii ştiau, dar nu-l văzuseră niciodată. Conform scrierilor din Codex Lugubrum, doar două entităţi îl mai văzuseră înainte – Dumnezeu şi Lucifer – numai o singură dată. Acesta este Il Separatio, îmbrăcat într-o mantie cu glugă, de sub care nu i se zăreşte nici faţa, nici mâinile ori picioarele; legat la brâu cu o sfoară. Il Separatio face un singur semn şi pe loc cei doi îngeri se cutremură de spaimă. El le spune: „Greşiţi amândoi. Acest om a făcut atâta bine cât şi rău. Aşa că acum balanţa e echilibrată – nu-l veţi avea niciunul.”

Puterea absolută a lui Il Separatio face ca îngerii să dispară instantaneu. Acestea fiind spuse, i se adresează cavalerului cu următorul mesaj: „Ridică-te, căci nu mai ai nicio rană. Tu vei trăi cât vrei. Dacă ai să faci rău, nu contează. Balanţa se va compensa, căci se vor naşte alţii care vor face bine. Dacă vei decide să faci bine, tot nu contează, pentru că se vor naşte alţii care vor face rău. Tu nu mai exişti pentru acest univers. Trăieşte pe pământ cât vrei, până când această specie va dispărea. Te poţi muta oriunde vrei cu puterea minţii, chiar şi in locuri care nu există pe acest pământ. Când te vei sătura de tot, chiar şi după milioane de ani, cheamă-mă şi am să-ţi explic care este rostul nostru.”

Il Separatio s-a făcut atunci nevăzut şi, conform legendei, cavalerul trăieşte şi acum printre noi, încercând să înţeleagă mai departe ce e bine, ce e rău şi de ce.

Interesant este faptul ca Amantes (cavalerul salvat de Il Separatio),nu este singurul aflat in aceasta situatie,existand mai multi cavaleri asemeni lui,numiti “Cavalerii Negri,sau Observatorii”.
Acesti Cavaleri,sau Observatori,obisnuiesc sa faca fapte bune,multi dintre ei numarandu-se printre acei cavaleri negri care apareau in cetatile asuprite in vremurile medievale,si ii salvau pe oameni de tirani.

Cert este faptul ca aceasta entitate ce isi are originile la inceputurile Creatiei,continua sa fascineze mintile multor istorici ,si mai ales a colectionarilor de texte si carti medievale.
Se crede ca la un moment dat,Vaticanul va oferi lumina asupra cunoasterii acestei entitati, asupra careia inchizitia catolica a asternut “valul cenzurii”. ”

Puteti lasa in comentarii parerea voastra referitor la acest personaj si aceasta poveste.

O zi in lumina!

Romeo

https://adevarulesubochiitai.blogspot.ro