Crucea TAU -simbol franciscan al sperantei

Crucea TAU este un simbol cunoscut în ordinul franciscan și, de aceea, este văzută peste tot în Assisi.

În anul 1215, Papa Inocent III a convocat o reformă majoră în Biserica Romano-Catolică prin Sinodul Lateran al patrulea. Papa a deschis Sinodul prin reamintirea imaginii TAU din Vechiul Testament, găsită în proorocul Ezechiel 9:4. Papa a spus, „Suntem chemați să ne reformăm viețile, să intrăm în prezența lui Dumenzeu ca fiind oameni neprihăniți. Dumnezeu nu va cunoaște prin semnul TAU care este semnat pe frunțile noastre”.

Ezechiel 9:4 – Domnul ia zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, cari suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrşesc acolo. (traducerea Cornilescu)

Ezechiel 9:4 – Şi ia zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera “tau” care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui”. (traducerea bisericii ortodoxe române)

Cu toate că Papa folosea textul ebraic al lui Ezechiel pornind de la o traducere greacă a Bibliei, imaginile alegorice luate din cele două surse lingvistice diferite au totuși o semnificație puternică.

În Vechiul Testament imaginea TAU, fiind ultima literă din alfabetul ebraic, nu am înțeles să fim credincioși lui Dumnezeu de-a lungul vieților noastre, până la sfârșit. Cei care au rămas credincioși erau numiți „rămășița din Israel”, de multe ori fiind oamenii săraci și simpli care s-au încrezut în chiar atunci când nu înțelegeau strâmtorarea și greutățile prezente în viețile lor. Imaginea aceasta simbolică, folosită de asemenea Papă care a consacrat Ordinul Fraților Minori cu doar

cinci ani mai devreme, a fost preluată imediat de Sfântul Francisc care a participat la patrulea Sinod Lateran.

TAU-ul, care are forma literei „T” din alfabetul grecesc, a fost ușor identificat cu crucea lui Cristos și, de aceea, de atunci, în loc să dea o semnătură, Francisc folosea semnul TAU-ului ca semnătură. De asemenea, a pictat-o ​​pe pereții și pe ușile locurilor în care a stat. A fost un gest exterior al cufundării lui în pasiunea lui Cristos. Francisc a cinstit și a îmbrățișat crucea TAU ca o amintire a Domnului Răstignit și a dragostei lui pentru noi. Francisc ia îndemnat nu doar să o ia ca o amintire, ci și ca un simbol activ pentru ca ei să fie un crucifix viu prin viețile lor.

Sfântul Bonaventure, în Legenda Majoră 4-9 , vede legătura între textul din Ezechiel și misiunea lui Francisc: „conform textului proorocului, prin semnarea TAU-ului pe cei care plâng și jălesc ca un semn al convertirii lor sincere la Cristos”. O altă legătură cu Francisc și semnul TAU era slujirea celor cu lepră. La lazzaretos , unde slujeau frații Sfântului Anton Pustnicul, Sf. Anton, care în secolul 3 purta crucea TAU, este pictat cu un toiag încoronat cu un TAU și emblema TAU este cusută pe îmbrăcămintea fraților. TAU-ul fraților Antonieni, slujitorii celor cu lepră, îi aminteau lui Francisc de clipă aceea deosebită a convertirii lui când el a îmbrățișat un lepro și sa devotat aceste imagini a „dragostei lui Cristos, care a voit să fie socotit un lepros de dragul nostru. ” ( Fioretti 25).

Astăzi, urmașii lui Francisc, cei laici și cei religioși, poartă semnul crucii de TAU ca un semn exterior, un „sigiliu” al angajamentului lor, o amintire a biruinței lui Cristos asupra răului prin dragostea care se sacrifică zi de zi. Semnul contradicției a devenit un semn al speranței, o mărturie a fidelității până la sfârșitul vieților noastre.

Text preluat din: https://davidchronic.com/