Un titlu care si mie mi-a atras atentia asa cum si domnul Vulpescu a patit -o.  Sunt multe semne care mi-au aparut in ultimele 3 saptamani vis a vis de acest cuvant.

La inceputul lunii am tinut un discurs la Festivalul de Spiritualitate Bacau despre „Inlaturarea parerilor negative despre tine” , ieri cu treaba printr-un cimitir din Bacau mi-a atras atentia o piatra funerara pe care scria , ca a murit tanar si i-a lasat pe ei parintii in tristete, suparare. Primul gand mi-a zburat la neiertare , parintii nu puteau sa-l ierte ca a murit si ei sufera, deci este vorba de ei.

Voi stiti sa va iertati pe voi dar pe altii puteti?

Noi oamenii daca nu invatam sa ne iertam , nici sa iubim nu stim,  iar in acel moment credinta se zdruncina puternic. Cand credinta este zdruncinata si incepi sa nu mai crezi in tine, in ceea ce faci te departezi de cale si ce credeti ca se intampla? Apare un blocaj . Intai emotional apoi in fizic si in puterea de a materializa viata noastra.

Si se mai intampla un fapt . Se transforma in obicei si acest lucru ne adanceste si mai mult , deoarece ne sifoneaza imaginea interioara.

Este greu sa ierti ,aud des la terapie,  sau expresia : AAA dar l-am iertat, cu mintea dar cu sufletul nu.

A cui este trauma ? A ta sau a celui neiertat?

Este trauma ta si o porti cu tine pana inveti sa ierti. Si mai si ,este atunci cand nu te ierti pe tine pentru diferite motive.

Sa ne iertam zic, sa devina un obicei in a ne ierta sa nu mai avem pareri negative despre noi si asa ne eliberam, asa ne intregim.

MA IERT SI MA IUBESC!